nuuuuuuuuuuu!

Nu pot sa cred ca Michael Jackson a murit. Deci nu, nu se poate asa ceva. Nu am fost niciodata o mare fana a lui, dar l-am apreciat mereu pentru stilul sau unic, pentru muzica si miscarile lui specifice. Cand am vazut azi-noapte la 1:30 pe CNN mare BREAKING NEWS - MICHAEL JACKSON IS DEAD! am ramas... "ok... e cumva o gluma proasta sau un zvon tampit?!".

Cred ca Dada are dreptate. Mi-a spus ca mie mi s-a facut rau deodata aseara (cred ca era 22-23... nu mai stiu exact) din cauza faptului ca, cumva subconstientul meu a aflat ca Michael Jackson o sa moara. Iar corpul meu, efectiv, refuza sa accepte gandul ca Michael Jackson o sa moara. Orice e posibil.

Acum fara gluma, chiar mi-a fost super rau aseara. Am facut deodata febra, imi era frig, mi-am luat pana si o sticla de apa calda (nu glumesc :|), iar spatele ma durea de numai puteam. Cand am reusit intr-un final sa adorm, m-am trezit dupa jumatate de ora din cauza spatelui. Cred ca ar trebui sa ma duc la un medic, ceva. Simt ca mi-am nenorocit coloana. Mai ales ca eu stau foarte cocosata, in special la scoala din cauza scaunelor alora de rahat.

In fine. Ideea e ca acum ma simt mult mai bine.
Dar imi e super greu sa accept ideea ca Michael Jackson a murit. Adica, nu stiu. E ciudata. Marele Michael Jackson, regele muzicii pop, cunoscut in toata lumea pentru hiturile lui, in special Thriller, chiar a murit!

Apropo... s-a cam pus praful pe masinutahippie, asa ca promit ca revin cu detalii din viata mea. Va zic si de examenul de engleza, va zic si la ce liceu am intrat cand o sa aflu, va zic si cand o sa imi iau Conversi noi. Va zic, promit. Dar in ultimul timp nu m-am simtit prea bine, so... scuze. Ne mai vedem, poate pe la Motoare.

P.S: Simina, scumpo, scuuuuze. M-ai tot invitat in o groaza de locuri in ultimul timp, iar eu ca o nesimtita, te-am tot refuzat dintr-un motiv sau altul. Sper ca nu te superi pe mine. Cand o sa ma simt mai bine, te sun si ne vedem pe la Ramayana. Bine, nu sunt prea sigura daca tu imi citesti sau nu blogul, dar eu continui sa sper. Te anunt de pe acum ca am mobilul descarcat, si zero credit. Dar cred ca pana la sfarsitul lunii imi fac abonamen si imi schimb si telefonul.

P.S2: Vreti va rog sa numai imi amintiti atata de concertul Placebo?! Ma enervati, ma frustrati, imi vine sa va strang de gat. Sunt o ratata, am pierdut concertul la care imi doream enorm sa ajung, si ma frustrati ingrozitor. E clar?

Later edit: Mama. Urasc cand eu intreb pe cineva ceva pe mess. Evident, respectiva/ul este online. Si in general, spun sau intreb ceva care ii deranjeaza, sa zicem... cu privire la un mass de rahat. Si dupa 2 minute, ala/aia se baga repede pe invisible. Frate, daca nu vrei sa raspunzi la ceva, nu raspunde. Se poate la fel de bine subintelege ca tu nu esti la calculator. Numai actionati atat de iresponsabil. Sunteti frustranti, pentru ca pur si simplu nu suport genul asta de dovada de lasitate. Nu-ti cer sa imi raspunzi dandu-mi cine stie ce argumente, sau mai stiu eu ce, dar macar nu te mai baga doar la mine pe invisible, ca sa aflu mai incolo cand vorbesc cu altcineva ca de fapt la restul esti online. So, fratilor, nu mai actionati atat de prosteste, ok? :)

:|

Bai.
Baaaai.
Imi frica rau de tot ca exista mica-marea posibilitate ca eu sa intru intr-un liceu in care sunt foaaarte multi pitzi-coca. Ma sperie gandul asta. Rau de tot.

Apropo. Stie cineva ceva de Iulia Hasdeu? :-?

it's such a bloody tuesday.

Ce zi ingrozitoare. Ingrozitoare pentru ca a inceput dureros si frustrant de... naspa.

Motivul pentru care eu sunt dimineata frustrata este:
(a) m-a trezit cineva, deci nu am putut dormi cat vroiam, deci probabil visam, deci probabil ziua incepe si va continua prost;
(b) ma duc la scoala, sunt doar 3 copiii, nu se face nimic, nici absente, nimic-nimic, cu alte cuvinte am venit degeaba;
(c) toata lumea, dar absolut toata lumea (ee bine, sunt si exceptii mici) merge la scoala, de dimineata, de la prima ora, ca hai ca ce faceti, unde sunteti, alea alea. eu ma decid sa merg de la a treia ora ca inca imi e somn si nu pot sa ma trezesc. si cand ajung si eu ca tot omu la scoala, numai e nimeni. NIMENI.

Sa zicem ca varianta (b) mai merge.
Dintre toate, a treia mi se pare cea mai enervanta, cea mai frustranta, cea mai... cea mai. Cea de azi.
Pot sa calc intr-o baltoaca, sa pierd metroul, sa ma impiedic pe scari, sa lovesc pe cineva, sa ma prinda un controlor, sa imi iau amenda (again.), sa alunec pe noroi, sa calc intr-un rahat, sa... sa zicem, cam orice. Dar cand vine vorba sa vin la scoala pe la a treia ora si sa vad ca numai e NIMENI, atunci ma apuca. Ma apuca rau si imi vine sa fac ca toate alea. Ma simt atat de frustrata si de fraiera pentru ca practic, am venit degeaba. Mi-am tarat membrele degeaba la scoala, am cheltuit 2,5 ron pe o cartela de metrou aiurea cand puteam sa imi iau o inghetata si m-am chinuit sa ma trezesc special pentru asta. Pentru ce? Pentru un kkt.
Iar voi, in mod normal probabil ca ati spune "Bai frate, da' ce atata agitatie?! Pana mea, in locu' tau ma duceam prin parc, pe la motoare, pe undeva.". Ei bine da, asta ar face un om normal, o fiinta umana cu putin creier. Dar nu. Eu, in astfel de momente, cand sunt frustrata complic putin lucrurile.
De fapt, hai sa fim seriosi, ca nu le complic deloc. I mean c'moon, pune-te in situatia mea. Tie nu ti s-ar taia tot cheful, nu ti-ar veni sa urli, sa dai cu ghiozdanu' de pamant, sa te prabusesti la pamant, stand in genunchi si ridicand mainile la cer in fata scolii strigand "Fir-ar mama ei de treaaabaaaaaaaaaaaaaaa!!!!", nu ti-ar veni sa faci ca toate alea, doar-doar s-o duce naibii frustrarea aia pisaloaga?!

Hai mah, ce sa mai, concluzionand, ziua asta a inceput stupid rau de tot.

Dar imi voi ineca amarul in o sticla de apa Roua pentru ca altceva nu am, in muzica si in Sims 2 unde am de gand sa perpetuez putin specia.

de tinut minte.

Cand o sa ma fac mare si o sa am carnet de conducere, imi doresc sa fug in lume cu o masinuta d-aia ecologica si hippie. :)
Sa fugim in Japonia! >:D<

Bai frate. Abia astept sa incep din nou japoneza. Zilele astea numai la asta mi-a stat mintea. Vreau si eu in Japonia. Macar o data in viata, iar apoi voi putea muri fericita, traindu-mi restul zilelor in cafenele indie, facand cu Mendelina cartoane pentru FREE HUGS.

Simt ca saptamana trecuta mi-am atins apogeul vietii. Ok sau poate nu. Dar, fie el apogeu sau nu, tot nu il descriu aici. Poate alta data. Poate.

Maine nu stiu daca merg la scoala. Depinde. Depinde de cum ma trezesc, de starea pe care o sa o am, si cel mai important de vreme. Vremea e baza maine.

Of. Inca nu stiu nimic pentru examenul de bilingv. Oooof. Ce ma fac? Ce-pana-mea-ma-faaaaac?!

In fine. O sa fac eu ceva. Inca nu m-am panicat. Sunt inca la stadiul de "mi-se-rupe-vad-eu-ce-fac-pana-mea". Presimt ca in weekend o sa fiu "OMG-OMG-OMG-OMG-OMG!!! nu-stiu-nimic -simt-ca-mor -mi-se-face-rau -am-un-atac-de-panic -sunt-dusa".

Si totusi. Pana atunci, noi sa fim sanatosi.

plain white t's- 1,2,3,4
Asculta mai multe audio Muzica »

almost summer - la un examen de bilingv distanta.

Mai, trebuie sa fac ceva cu blogu' asta ca-i vai de capu' lui. In ultimul timp am scris mult, prost si fara rost. Nu am de gand sa mai fac ironii despre "marii artisti ai Romaniei" (si nu, habar n-am de ce au scos aia de pe youtube melodiile de mai jos) si nici nu am de gand sa mai scriu din plictiseala, sub pretextul ca oricum nu am altceva mai bun de facut. Cum ultimele posturi sunt groaznice m-am hotarat sa acord ceva mai multa atentie blogusorului asta mic-mic si tampit, care, surprinzator, pot sa spun ca e destul de citit (de mai mult de 5 persoane - dude. pentru mine, e ceva.). So, multumesc again ca mi-ati suportat lamentarile.

By the way... de ce ploua... again?! C'moooon! E oribil. Vreau vara, vreau vacanta, vreau Krishna si Motoare. Vreau Suburbia si vreau si Ramayana. Si multa, multa narghilea. Vreau drame taiwanese, filme si anime'uri japoneze si actori coreeni (fiecare cu obsesiile lui... asta pe langa obsesia de a pastra toate cartelele de metrou ale mele, ale madalinei, ale dianei, ale... tuturor!). Vreau la Madalina, si vreau sa facem FREE HUGS. Mai Mendelino, si il vreau pe Peticel back, chiar daca l-am luat in brate doar o data, a fost dragoste la prima vedere ( :)) :((. emoticoanele astea, au vreun sens una langa alta?) Si daca ar putea disparea si macar o parte din cocalarii din cartier, ar fi perfect. Daaar, cum perfectiunea intotdeauna strica, mai bine lasa. Macar asa, mai avem si noi de cine sa radem. Apropo, am realizat ca e groaznic sa fii perfectionist/a. Trebuie sa fac ceva si in privinta asta. Siii sa nu mai fiu atat de nehotarata uneori - astea sunt un MUST DO. Aa, mah si mi-ar placea sa mergem si noi la Dragostea dureaza 3 ani la Laptarie.

Doamne, ca tare bine-i sa mergi cu metroul. Asta asa, in alta ordine de idei. E bine din mai multe puncte de vedere. E bine pentru ca iarna e cald, iar vara e racoare. E bine pentru ca nu e aglomeratia din autobuze. E bine pentru ca nu vezi moaca plictisita a unui controlor dureros de sictirit. E bine pentru ca sunt multe automate, tonomate sau cum naibii s-or numi, in fine, masinariile alea geniale de la care poti sa iti iei (Multumesc ceruluuuui!) o sticla de apa si niste snacks'uri. Si e bine pentru ca esti mereu la curent cu diferite campanii, concerte si spectacole datorita posterelor care sunt mereu "la zi", daca pot sa zic asa.

Aaa... si banchetul. Mi-am adus aminte de banchet. A fost superb, asta pentru cei care nu faceti parte din clasele de a 8a. A fost frumos pentru ca ne-am simtit toti bine si pentru ca am dansat mult. A fost frumos pentru ca am facut poze, pentru ca am ras, pentru ca ne-am strambat si pentru ca am fost... naturali. Se poate spune asa? Suna cam ciudat.

Si am mai constatat ceva. Fratilor, eu nu am mai pus mana pe o carte de hahahahaaaa (rog a se citi a, adica a'ul ala cu caciulita) - multa, multa vreme. Trebuie sa ma apuc din nou de citit. Trebuie, trebuie. Urgent, pe lista de MUST DO! Clar, foarte curand voi da o fuga pana in Diverta. Sau poate merg la Carturesti, acolo e mai frumos si ma voi simti mai inspirata datorita ceaiului.

Intr-o alta ordine de idei (una foarte... dezordonata. imi vin in minte ataaatea chestii sa scriu, pentru ca nu am mai scris aici de mult. uneori, o pauza are efecte surprinzatoare - in cazul acesta, in bine!), va vine sa credeti ca maine predam manualele? C'moooon. Mi se pare mie, sau lucrurile merg prea repede deodata? Acum o luna eram toti atat de sictiriti, atat de plictisiti si fara niciun chef de ore si aveam impresia ca timpul se scurge ataaaat de greu (mai ales la germana. mai ales. oh, and by the way... viki, darling - te urasc! ;;) nu imi va fi dor de tine :D). Iar acum, totul e foarte rapid. Am terminat cu tezele, s-au trecut in catalog, la o parte din materii s-au incheiat mediile, maine predam manualele, ne pregatim deja de examenul de bilingv (o parte din noi, printre care si eu. doamne, dianaaaa, ce ne facem? nu am repetat nimic :|). Si totusi, nu regret nimic. A fost frumos, imi place sa imi aduc aminte de anul asta, pentru ca am o multiiiime de amintiri placute. Pacat ca majoritatea sunt doar cu cativa dintre voi, dar asta e. Recunosc, o sa imi fie dor de voi. De unii mai mult, de altii mai putin... de altii enooooorm. Si totusi, abia astept liceul. Da (again - rog a se citi a cu caciulita) Doamne, si ajuta-ma sa intru in Cosbuc!

Of, mai e ataat de putin pana in ultima zi de scoala... Parca timpul a trecut fara sa imi dau seama. Parca mai ieri eram clasa I, speriata de bombe si neintelegand ce mama naibii se petrece. Parca mai ieri treceam clasa a Va cu ataaaatia profesori noi. Si acum, cand ma gandesc ca o sa intru la liceu, parca mi se face un gol in stomac. Ce semnifica? Teama. Emotie. Frica de necunoscut.

Dar, pana atunci mai e ceva, iar intre timp... noi sa fim sanatosi!