colors.

E 13:12, sunt in metrou la Piata Victoriei. La si 20 trebuie sa fiu la Universitate. Ajung la Universitate si o iau pe jos spre Lipscani. Doamne, iubesc sa ma plimb prin Romana si Universitate - mai ales la Universitate. E genial. Aici vezi toate, dar absolut toate tipurile de oameni. Copii, adolescenti (mai ales adolescenti), oameni ciudati, oameni normali, cersetori si oameni in varsta.
Merg printre tot felul de oameni, traversez repede printre masini, o iau pe Valea Regilor si intr-un final ajung pe Lipscani. Okaaay... so... pe unde era magazinul ala...? Trebuie sa ajung la un magazin de arte plastice. Stiu ca e pe undeva pe acolo, pe o straduta anume cu tot felul de picturi, acuarele, pensule, creioane, planse si alte astea. Umblu de nebuna prin Lipscani, cautand magazinul ala. Trec pe langa vreo 2 sau 3 cafenele si vad Casa de ceai si ma gandesc ca ar trebui sa intru si sa arunc o privire, dar ma razgandesc pentru ca stiu ca nu am prea multi bani si siguuur o sa imi placa ceva. Gasesc si Suburbia sunt si mai fericita, ma gandesc ca trebuie neaparat sa merg si acolo destul de curand si merg mai departe. Peste cateva clipe ma opresc brusc. Fuck. Grozav, am ajuns de unde am plecat. Uite asta nu imi place la Lipscani cand caut ceva si ma grabesc. Ca habar n-am pe unde mama nabii sa o iau. O iau pe alta straduta, trec pe partea ai'lalta si merg. O multime de magazine cu rochii de mireasa si o terasa de rahat ma deprima. Sau ma rog, e doar un fel de a spune.
Intr-un final, fac la stanga si strig in gand Yeees... oh yeah, finally... Am gasit straduta cu pricina si mama lui de magazin. Intru acolo si vad un tip cu un aer cam ciudat. Stie exact ceea ce cauta. Se uita la mine si parca stie faptul ca eu nu prea am idee ce caut mai exact... si incearca sa ma intimideze cu privirea lui superioara. Hm.. imi spun in gand si ridic fara sa imi dau seama o spranceana care probabil a dat impresia de Nu ma intimidezi tu pe mine boule, stiu exact ce caut - vreau creioane pastel. Ha! Cred ca am facut o fata de proasta, pentru ca a zambit usor si a mers mai departe la casa pentru a plati planse lui gigant si niste pensule si acuarele. Intre timp eu ma uit dupa creioane, si le gasesc doar ca nu sunt ceea ce caut. Eu vreau la set, in timp ce aici se da asa, cate unu la 5 lei, ceea ce e foarte mult, doar nu sunt nebuna sa dau 30 de lei pe 6 creioane.
Ma mai uit eu pe-acolo, vad ca nu gasesc nimic asa ca ma duc la casa si o intreb politicos pe tipa daca nu are creioane pastel si la set. "Nu cred ca avem, stai sa intreb" - se duce si intreaba o tipa care era in stanga mea, notand intr-un caiet. Tipa o intreaba, la care asta se intoarce la mine cu privire ca mi-a provocat un gol in stomac. "NU vindem creioane pastel la SET!" imi transteste. Ok, imi zic, nu ma intimidezi tu pe mine cu privirea ta ucigatoare de bestie insetata de sange. "Daca ai neaparata nevoie de creioane pastel la SET, ne spui de care anume vrei, cate, de unde si iti comandam!" spuse uitandu-se fix in ochii mei de parca vroia sa ma stranga de gat de cat de proasta eram ca eu chiar credeam ca ea imi poate vinde niste amarate de creioane pastel la set. Ii zic inca putin confuza: [Ok, m-a intimidat. Vaca...] Uhm... nu... nu, lasati... ihmm... mda, multumesc oricum.... [comanda ma-tii]. Si ies pe usa fara sa ma mai uit inapoi.
Imi aduc aminte ca mi-a spus o colega ca ea si-a cumparat creioanele la set de la Gara de Nord. O sun, imi explica ea acolo pe unde trebuie sa o iau si dai si mergi in cealalta parte a Bucurestiului la Gara. Pe la 14:38 ies de la metrou si ajung la Gara. Intreb si eu cativa oameni daca stiu pe unde e un magazin de arte plastice, primesc acelasi raspuns "prietenesc" - NU.
Fac la stanga, o iau pe langa benzinarie cu mi-a spus, nu gasesc, caut niste cazinouri, o iau pe langa un sex shop, merg de-alungul strazii si in sfarsit il vaaad, Da, da, DA! Multumesc cerului, pamantului si intreg universului care a conspirat pentru mine! Intru in magazin, si le vad. Creioanele.... mama lor de creioane... DA! iau creioanele, imi iau si niste mine pentru creion si in sfarsit pornesc spre casa.
Doamne, mutumesc cerului si tuturor fiintelor mistice care au binevoit a-mi arata calea prin Gara de Nord si ca mi-au trimis un metrou repede. Cand am ajuns la mine in cartier printre stradute am crezut ca nu m-ai ajung odata.
Am deschis usa, mi-am trantit ghiozdanul in fotoliu, mi-am dat jos hanoracul si am simtit cum ma fac una canapeaua, simtindu-ma mandra de mine ca stiu sa ma descurc in mama lui de Bucuresti.